Asistent AI pentru HR

O aplicație cu nouăsprezece module are o problemă pe care n-o rezolvă niciun meniu: omul știe ce vrea, dar nu știe unde se face. „Cum cer concediu”, „unde văd cine n-a făcut instruirea”, „de ce nu pot închide luna” — fiecare are un răspuns într-un ecran, iar drumul până la el e cunoscut doar de cine folosește aplicația zilnic.

Asistentul răspunde în română și, când răspunsul e un ecran, duce direct acolo. Nu e un chat separat de aplicație: vede aceleași date, prin aceleași reguli, pentru omul care întreabă.

Partea importantă e ce NU poate. Asistentul nu are drepturi proprii — nici un rol al lui, nici vreun acces separat. Ce poate atinge se stabilește din drepturile celui care întreabă și din modulele pornite pe firmă. Un angajat care întreabă despre salariile colegilor primește același refuz pe care l-ar primi dacă ar deschide ecranul direct, fiindcă e exact același refuz, verificat în același loc. Nu există o cale ocolită prin întrebare.

Modulul se poate opri de tot, pe firmă, dintr-un singur comutator. Cu el stins, nu dispare doar butonul: asistentul nu mai poate fi folosit deloc, nici de cineva care i-ar ști adresa.